InTERVENȚIE PUBLICĂ

În data de 3 aprilie am fost invitat să iau cuvântul în cadrul expoziției "Simulacru - Generative Thoughts", a artistului în devenire Ovidiu Belceanu, vernisată în Foaierul Centrului Universitar Babeș-Bolyai din Reșița. — un context care a generat o serie de reflecții esențiale despre transformările profunde ale artei contemporane.

Trăim, fără îndoială, un moment de cotitură: imaginea nu mai este, în sens tradițional, creată, ci generată. Nu mai vorbim exclusiv despre relația dintre artist și lucrare, ci despre un ecosistem extins, în care intervin artistul, algoritmii și datele. Această mutație nu este doar una tehnologică, ci una conceptuală, care reconfigurează însăși natura actului creativ.

Arta generativă, în contextul inteligenței artificiale, schimbă fundamental modul în care înțelegem procesul artistic. Dacă, în paradigma clasică, artistul controla fiecare etapă a creației, astăzi el devine mai degrabă un arhitect de sisteme: stabilește reguli, parametri și condiții inițiale, iar imaginea finală este rezultatul unui proces autonom. Artistul nu mai produce direct forma, ci configurează cadrul din care aceasta emerge.

Această direcție continuă, într-o formă tehnologică, ideea formulată în arta conceptuală de artistul Sol LeWitt,care considera că ideea este mai importantă decât execuția. Însă în cazul inteligenței artificiale, delegarea execuției capătă o dimensiune radicală: nu mai este vorba despre un alt agent uman, ci despre sisteme antrenate pe volume masive de date vizuale.

Și aici intervine o diferență esențială. Algoritmii nu creează din nimic, ci sunt antrenați pe imagini — practic pe întreaga cultură vizuală acumulată până în prezent la nivel global. Fiecare imagine generată devine astfel o sinteză statistică a trecutului, o recombinare a ceea ce a existat deja. În acest context, noțiuni precum originalitatea, autorul sau autenticitatea devin profund instabile.

Această problematică este aprofundată de perspectiva teoretică a Joanei Zylinska, care subliniază că sistemele de generare algoritmică nu sunt niciodată neutre. Ele nu produc doar imagini, ci construiesc și reproduc structuri culturale. Cu alte cuvinte, algoritmii funcționează ca medii active de reconfigurare a culturii vizuale, filtrând și redistribuind semnificații existente.

Un exemplu elocvent în acest sens este fenomenul viral de pe TikTok cunoscut sub numele de „AI Barbie”. În cadrul acestui trend, utilizatorii au generat versiuni ale păpușii Barbie asociate diferitelor contexte culturale. Rezultatele au evidențiat clar faptul că aceste sisteme reproduc tipare existente: Barbie americană era reprezentată ca fiind extrem de colorată și exuberantă, Barbie din Germania includea elemente vizuale cu rezonanțe istorice sensibile, iar Barbie din Sudan era plasată în peisaje aride și, uneori, asociată cu contexte militare.

Aceste reprezentări nu sunt întâmplătoare. Ele reflectă modul în care datele de antrenament conțin și transmit stereotipuri, ierarhii și biasuri culturale. Inteligența artificială nu „înțelege” cultura, dar o reconstruiește statistic — iar în acest proces poate consolida sau amplifica clișee existente.

În acest punct, discuția nu mai poate rămâne la nivel tehnologic. Așa cum sugerează Joana Zylinska, este necesară o deplasare de accent către responsabilitate. Artistul contemporan nu mai este doar un creator de imagini, ci devine un curator al proceselor algoritmice.

Responsabilitatea sa se extinde asupra întregului lanț de producție: de la alegerea instrumentelor și a datelor, până la modul în care imaginile sunt generate și prezentate publicului. Pentru că aceste imagini pot vehicula, uneori subtil, stereotipuri și narațiuni problematice, artistul devine un mediator critic între tehnologie și societate.

Astfel, întrebarea fundamentală nu mai este „ce creăm cu AI-ul?”, ci „cum și unde folosim aceste sisteme?”. Pentru că inteligența artificială nu doar generează imagini — ea contribuie la generarea unor moduri de a privi lumea.

Iar aceste moduri de reprezentare, indiferent cât de sofisticate sunt tehnologiile care le produc, rămân în ultimă instanță în responsabilitatea umană. Nu algoritmul decide sensul, ci contextul în care este utilizat. În această ecuație, artistul nu dispare, ci se transformă: din creator direct, în curator al posibilului și, totodată, în actor etic al culturii contemporane.

Imaginile fac parte din expoziția Simulacru – Generative Thoughts, a artistului Ovidiu Belceanu.